El Jorge Dávila, jurnalist din Tenerife, director adjunct al ziarului El Día-La Opinión de Tenerife, face saltul la narațiune odată cu publicarea primului său roman, Inelul lui FarideCartea, publicată de Círculo Rojo, a fost prezentată în cadrul unui eveniment instituțional desfășurat la Cabildo din Tenerife, un cadru plin de simbolism atât pentru autor, cât și pentru povestea pe care o spune.
Departe de a recrea pur și simplu accidentul aviatic din 1977 de pe aeroportul Los Rodeos, lucrarea propune o intrigă de lungă durată în care evenimentul istoric devine un alt element al intrigii. Dezastrul, considerat cea mai mare catastrofă din aviația comercială, servește atât drept fundal, cât și ca catalizator narativ pentru o poveste care se desfășoară între La Laguna, New York și Istanbul.
O intrigă fictivă marcată de amintirea accidentului din 1977
După cum a explicat chiar autorul în timpul prezentării, Inelul lui Faride nu este un roman despre accidentul din 1977Mai degrabă, este o poveste în care acea tragedie ia locul unui alt personaj. Coliziunea celor două avioane jumbo pe pista din Tenerife apare ca un punct de ancorare cu realitatea, dar accentul se pune pe experiența protagoniștilor și pe consecințele pe care le lasă acest eveniment zeci de ani mai târziu.
Cartea începe cu figura lui Eve Baxter, o fotografă din New York care a petrecut ani de zile evitând să se confrunte cu moartea mamei sale, una dintre cele 583 de victime ale accidentului. Treizeci de ani mai târziu, sosirea în viața ei a lui Santiago, un jurnalist din Tenerife care a fost martor la dezastru în copilărie, dă startul poveștii. Recuperarea întâmplătoare a unei bijuterii pe aerodromul Tenerife Nord declanșează o călătorie fizică și emoțională la Istanbul.
Acea bijuterie, un inel cu un rubin, face parte din comoara Palatului Topkapi Și devine elementul cheie care leagă dezastrul aerian de o poveste care datează din faza finală a sultanatelor. Obiectul trece din mână în mână, de la un pasager de origine irlandeză care călătorește într-unul dintre avioanele eșuate până la generația care, ani mai târziu, încearcă să reconstituie un trecut plin de secrete întunecate.
Însuși Dávila subliniază că romanul nu insistă asupra durerii victimelor și nici nu încearcă să exploateze fascinația morbidă față de eveniment. Mai degrabă, folosește amintirea accidentului ca fir călăuzitor pentru a aborda teme universale precum pierderea, singurătatea, prietenia și loialitatea. Prima replică a cărții — „Aceasta este o poveste despre durere și singurătate” — stabilește tonul emoțional al unei narațiuni care oscilează între cronică și ficțiune.
Deși refuză să-l eticheteze drept roman polițist, recunoaște că opera încorporează elemente de poliție și intrigă care țin cititorul în suspans încă de la primele pagini. Căutarea bijuteriei, legăturile dintre personaje aparent disparate și călătoria la Istanbul creează o atmosferă de thriller fără a sacrifica fundalul istoric.
Istanbul și Tenerife ca principale locații
Unul dintre cele mai remarcabile elemente ale cărții este construcția Istanbul ca un alt personajAutorul, care cunoaște bine orașul turcesc, profită de statutul său de răscruce de imperii și culturi pentru a conferi profunzime istorică intrigii. Fascinația lui Dávila pentru istoria Turciei se reflectă în importanța Palatului Topkapi și în modul în care orașul este integrat în viețile protagoniștilor.
Istanbulul nu apare în roman din întâmplare. În ziua aceea din 1977, unul dintre zborurile deviate din Gran Canaria Avea destinația orașului de pe Bosfor și transporta un grup de pasageri care se pregăteau să se îmbarce într-o croazieră. Acest fapt îi servește scriitorului pentru a crea o legătură între insulă și Turcia și pentru a justifica asocierea inelului legat de comoara din Topkapi cu accidentul.
Cu fața spre Istanbul, Tenerife apare ca un teritoriu al memorieiLa Laguna, aeroportul Los Rodeos și insula însăși servesc drept spații în care ecourile tragediei rezonează și unde personajele încearcă să coexiste cu un eveniment care a marcat o întreagă generație. Dávila își folosește cunoștințele despre împrejurimi și istoria locală pentru a da verosimilitate narațiunii, fără a o transforma într-un reportaj.
Romanul are loc și în NYOrașul natal al lui Eve Baxter, ceea ce întărește caracterul internațional al poveștii. Triunghiul format de La Laguna, New York și Istanbul reflectă dorința autoarei de a scoate povestea dintr-un cadru strict local și de a o plasa într-un context global, unde viețile unor oameni din medii foarte diferite se intersectează printr-un lanț de coincidențe.
Această interacțiune de scenarii întărește ideea că literatura poate servi drept vehicul pentru să proiecteze identitatea Tenerife-ului în străinătatePeisajele Insulelor Canare, combinate cu referințe istorice și urbane la Istanbul și New York, contribuie la situarea romanului într-un cadru european și internațional, fără a-și pierde rădăcinile insulare.
Personaje cu profesii: fotograf și jurnalist
Alegerea protagoniștilor nu este întâmplătoare. Santiago este un jurnalist din Tenerife și Eve, o fotografă din New York. Această combinație reflectă propria traiectorie profesională a lui Jorge Dávila și îi permite să navigheze pe un teritoriu familiar. El însuși recunoaște că, în loc să se considere scriitor, se vede ca un jurnalist căruia îi place să spună povești și că a canalizat acest impuls într-un format romanesc.
Relația dintre reporteri și fotografi, cu afinitățile și tensiunile sale, oferă material narativ romanului. Dávila comentează că a vrut să construiască o poveste în care să se simtă confortabilunde „cusăturile” cuiva care își face debutul în actorie nu ar fi vizibile. În același timp, recunoaște că există în mod clar elemente autobiografice în personajul lui Santiago și în unele episoade din copilăria sa.
În esența sa se află o reflecție asupra cum sunt spuse poveștile din jurnalism și din literatură. În timp ce practica zilnică de a lucra într-un ziar necesită relatarea rapidă a informațiilor și respectarea faptelor, formatul romanesc i-a permis autorului să își ia timp, să se joace cu cauzalitatea și să exploreze domenii care ar fi omise dintr-un text informativ.
Povestea sugerează, de asemenea, că jurnalismul, în ciuda faptului că este considerat „cea mai frumoasă profesie din lume”, poate fi sufocant din cauza ritmului și exigențelor sale. Scrierea literară apare aici ca o supapă de evacuare, un spațiu în care autorul își permite să rearanjeze realitatea și să o ducă în tărâmul ficțiunii pentru a o înțelege într-un mod diferit.
Însuși Dávila recunoaște că literatura i-a permis să spună povestea „așa cum și-ar dori”, nu neapărat exact așa cum s-a întâmplat, și că acest proces i-a schimbat modul în care privește alte romane. După ce a terminat această carte, simte că a scăpat în sfârșit de o poveste pe care și-a dorit să o scrie de ani de zile și că acum se află în mâinile cititorilor.
Un roman scris încet, printre redacții și dimineți devreme
Inelul lui Faride este, după cum spunea creatorul său, un roman de lungă duratăProcesul de scriere a durat câțiva ani, depășind o pandemie și o erupție vulcanică fără ca ideea inițială să își schimbe cursul. Ceea ce a suferit modificări au fost unele părți ale textului, rescrise de mai multe ori pentru a ajusta ritmul și elementul narativ.
Echilibrul dintre munca sa de redactor adjunct al unui ziar și scris nu a fost ușor. Dávila spune că A scris o bună parte a cărții noaptea și în singurătate.Această experiență i-a permis să înțeleagă acel sentiment de izolare despre care vorbesc mulți scriitori. Acea rutină nocturnă, în întuneric și cu ziua cu știrile deja încheiată, este cea care a dat manuscrisului forma finală.
Perioada de timp în care se desfășoară acțiunea are, de asemenea, o pondere specifică. Povestea se desfășoară la începutul anilor 2000, când WhatsApp nu exista încă, iar comunicările digitale se bazau pe mesaje text (SMS) și chat-uri MessengerAceastă alegere temporală creează un contrast curios pentru cititorii de astăzi și ajută la explicarea modului în care se construiesc legăturile dintre protagoniști.
Romanul încorporează conceptul de „fire roșii”Aceasta este o metaforă pentru conexiunile invizibile care leagă oameni aparent îndepărtați. În contextul primelor chat-uri și forumuri online, aceste fire digitale se intersectează în cele din urmă cu amintirea accidentului de avion, a inelului pierdut și a coincidențelor care permit intersectarea drumurilor Evei și Santiago.
În acest cadru, Dávila introduce aluzii literare și referințe la alte opere, mergând chiar până la a numi o operațiune polițienească după o carte. Recunoaște că și-a asumat anumite riscuri, dar bazându-se întotdeauna pe teme și decoruri pe care le cunoaște bine, ceea ce îi conferă încredere în construirea ficțiunii.
Prezentare la Consiliul Insulei Tenerife și sprijin instituțional
Lansarea oficială a romanului a avut loc în Consiliul TenerifeÎntr-un eveniment pe care autorul însuși l-a descris drept „o după-amiază mult visată”, masa a fost prezidată de vicepreședintele Consiliului Insulei și consilier pentru Turism, Lope Afonso, și de consilierul insulei pentru Cultură, Muzee și Sport, José Carlos Acha, care l-au însoțit pe Dávila într-un moment cheie al carierei sale profesionale.
În discursul său, jurnalistul a insistat că Nimic din ce se întâmpla nu făcea parte din planurile lorEa și-a exprimat recunoștința pentru sprijinul instituțional și afecțiunea primite. A subliniat că procesul de scriere a fost lung și emoționant și că finalizarea publicării în acel cadru a avut o semnificație deosebită pentru insulă și pentru cei care au trăit tragedia din 1977.
Lope Afonso a profitat de ocazie pentru a sublinia că susținerea unor astfel de inițiative înseamnă pariază pe talentele locale și pentru lucrări care contribuie la proiectarea istoriei și identității insulei Tenerife dincolo de granițele sale. În opinia sa, literatura devine și un instrument de promovare culturală și turistică, capabil să prezinte insula dintr-o perspectivă diferită de cea pur scenică.
La rândul său, José Carlos Acha a subliniat rolul Cabildo-ului în democratizarea culturiiCa instituție care promovează creația literară și gândirea critică, consilierul a apreciat faptul că Inelul lui Faride ajută la reflectarea asupra memoriei colective și la transformarea acesteia în cunoaștere comună, un obiectiv care se încadrează în linia de activitate a Corporației Insulei.
Prin acest act, instituția insulară își consolidează angajamentul față de promovarea literaturii și a creatorilor de pe insulă, încorporând prezentarea romanului în setul de activități culturale care urmăresc să ofere vizibilitate vocilor canariene contemporane pe scena spaniolă și europeană.
Unde se găsește Inelul lui Faride și profilul autorului său
Romanul este disponibil acum în mai multe Librării în TenerifeAcestea includ sucursalele Agapea din Santa Cruz și La Orotava, El Barco de Papel din El Sauzal și Librería Lemus din La Laguna. Poate fi achiziționat și de la librăriile online spaniole importante, cum ar fi Amazon, La Casa del Libro, Fnac și El Corte Inglés, făcându-l mai accesibil pentru cititorii din alte părți ale Europei.
În spatele Inelului lui Faride se află traiectoria Jorge Dávila NegrínJurnalist din La Laguna, în prezent director adjunct al El Día-La Opinión de Tenerife. De-a lungul carierei sale, a lucrat în diverse secții: Sport, Știri locale, Societate și evenimente, Insulele Canare și Cultură, printre altele, ceea ce i-a permis să gestioneze o gamă largă de stiluri atunci când relatează povești.
Înainte de a lucra la El Día, a lucrat ca scriitor, șef de secție și redactor-șef la Gazeta Insulelor Canare, în două perioade diferite, una dintre ele împărțind titlul de presă cu El Mundo. Această experiență acumulată în jurnalismul regional și național este evidentă în modul în care sunt abordate documentația, decorurile și dialogurile romanului.
De-a lungul carierei sale a primit diverse premii, precum XLIII Premiul Leoncio Rodríguez pentru Jurnalism (2013), o mențiune de onoare la Premiul Agapea pentru povestiri scurte „Asistentul de detectiv” (2016) și Premiul Cetățean Noir de la Festivalul Noir din Tenerife (2017). Aceste premii reflectă legătura sa atât cu jurnalismul, cât și cu narațiunea de ficțiune, precum și cu genul noir.
Debutul cu Inelul lui Faride vine, așadar, într-un moment în care autoarea îmbină o solidă carieră jurnalistică cu deschiderea unui drum literar ce se bazează pe experiențe reale, memorie istorică și decoruri internaționale pentru a construi o ficțiune ce își propune să distreze și, în același timp, să invite la reflecție.
Odată cu lansarea acestui prim roman, numele lui Jorge Dávila se alătură hărții autorilor canari care folosesc ficțiunea pentru a aborda episoade cheie ale trecutului recent și legăturile vizibile și invizibile care conectează Tenerife cu restul lumii; o propunere ce îmbină cronica, intriga și emoția fără a pierde din vedere contextul european în care se desfășoară povestea.