Foc, sunt deja mort
Foc, sunt deja mort este un roman istoric scris de jurnalista și autoarea spaniolă premiată Julia Navarro. Lucrarea a fost publicată în 2013, de casa editurii Plaza & Janés. Pe lângă genul său principal, titlul amestecă suspansul, drama și conflictele armate, dând naștere unui context dens și complex, de calibrul unor scriitori precum Tolstoi sau Dostoievski.
Acest roman de Julia Navarro poate atinge fibrele sensibile a multor cititori, deoarece abordează probleme cheie în dezvoltarea istorică a două dintre cele mai emblematice culturi orientale: evreiască şi arabă. Problema care există între aceste două lumi de câteva secole a dat naștere la tot felul de opinii. În acest sens, Julia Navarro dezvoltă o poveste la fel de polarizată.
Sinopsis al Foc, sunt deja mort
De la Ierusalim pentru vestea cea mare
Mary Miller este o jurnalistă care lucrează pentru o organizație neguvernamentală, care îi cere să scrie un raport despre politica de așezări evreiești. Pentru aceasta, Ei cer să-l intervieveze pe Aaron Zucker, liderul militar care are legătură cu acea legislaţie în poporul Israel. Din fericire pentru corespondent, bărbatul se află în Statele Unite, participând la o conferință la Universitatea Columbia.
Una dintre bazele raportului lui Miller este intervievarea atât evreilor, cât și palestinienilor, pentru a obține o viziune mai largă și mai imparțială asupra conflictului dintre ambele populații. Având în vedere asta, se pregătește să facă programarea cu militantul.
Când vorbești cu facilitatorul, el menționează asta cineva ca ea —care trăiește din bunăvoința oamenilor— Nu te poți aștepta la nimic mai mult de la intervievații tăi., care există în zone de război.
Un intervievat neașteptat
Jurnalistul nu pot contacta Aaron Zucker, deci stiu este forțată să-și intervieveze tatăl, Ezequiel Zucker. La început, Miller este destul de dezamăgită, deoarece crede că, în loc să pună întrebări unui vânător de vulpi din Israel, va vorbi cu o pasăre. Cu toate acestea, acel bărbat, poate, a avut mult mai multe experiențe decât fiul său. De fapt, el cunoaște în profunzime poveștile altora care, într-o altă epocă, au trăit direct cu palestinienii.
Primele schimburi ale interviului sunt tensionate, întrucât Marian îi reproșează bătrânului rolul evreilor în diaspora pe care a suferit-o Palestina din cauza așezărilor. Bărbatul, fără să clipească, răspunde că aceste politici nu sunt capricioase, și că este, în orice caz, o cultură care încearcă doar să recupereze țara în care s-a născut.
Poveștile sunt cadouri și lecții
Povestea lui Ezekiel îl prezintă pe tatăl său, Samuel Zucker, ca protagonist. Asa de, Narațiunea sa datează din secolul al XIX-lea, epoca Rusiei țariste. În acea perioadă, evreii au fost victimele pogromurilor, masacrelor bazate pe politici discriminatorii și antisemite.
În schimbul povestirii experiențelor tatălui său, Ezequiel îi propune lui Miller a o favoare pentru alta. Adică îi va oferi mai multe informații dacă ea este de acord să-i spună despre perspectivele ei opuse asupra conflictului.
Femeia, deja fascinată de discursul interesant al bătrânului, este de acord cu acesta să creeze un schimb, în care fiecare să spună o poveste.. Această reciprocitate o obligă pe protagonista să se îndepărteze de scopul ei inițial, în timp ce ea nu poate să nu simtă empatie atât pentru evrei, cât și pentru poporul Palestinei.
Începutul conflictului
Ca în orice război, există două sau mai multe puncte de vedere. În lumina acestui roman, totul a început când, din cauza legislației teribile, Evreii au trebuit să fugă din Rusia și Polonia. Mulți dintre ei au fugit la Paris, datorită meseriilor lor de negustori. Puțin mai târziu, ei decid să plece în Țara Făgăduinței din portul Jaffa. Aici istoria lor se împletește cu cea a palestinienilor.
Acestea din urmă, la rândul său, Au fost dominați de Imperiul Otoman, care, la mijlocul secolului al XIV-lea, i-a învins pe bizantini și a schimbat numele Constantinopolului în Istanbul. În același timp, au închis ușile comorilor din Est către țările Europei, în special către orașele din Peninsula Iberică. Cu toate acestea, spre regretul lui, după Ei trebuie să ceară ajutorul regilor catolici pentru a croi o cale către Est, care îi duce peste Oceanul Atlantic.
O prietenie riscantă
Samuel Zucker ajunge în Palestina în timpul Primul război mondial. În această perioadă, țara făcea parte încă din Imperiul Otoman. Deoarece locul este condus de turci, arabi precum Ahmed Zaid au acces doar la administrarea terenurilor cu valoare redusă și nu primesc profituri adecvate pentru munca lor.
În acest context, Proprietarii terenului cer mai multe beneficii de la uzufructuarii lor. Dar ei sunt mai preocupați să facă pe plac feudalii turci, așa că hotărăsc să-i alunge pe administratori. Dându-și seama ce se întâmplă, Samuel și alți bărbați cumpără pământul. Cu toate acestea, evreul, care provine dintr-un mediu socialist, crede că ar trebui să-l păstreze administrator pe Ahmed Zaid.
Grădina Speranței
Când este setat, Samuel decide să implementeze „Grădina Speranței”, o experiență socialistă destul de utopică. În ea, evreul îi promite lui Ahmed că nu-l va expulza niciodată. În același timp, Samuel recunoaște drepturile palestinienilor asupra pământului. Acest tratament țese între bărbați o prietenie intimă și sinceră, dar și o serie de conflicte culturale și religioase.
În mod similar, Legătura dintre Samuel și familiile lui Ahmed este afectată de probleme de origine politică care încep să aibă repercusiuni asupra teritoriului palestinian în restul primului război mondial.
Despre autoare, Julia Navarro
Julia Navarro
Julia Navarro s-a născut în 1953, la Madrid, Spania. Este fiica colegului jurnalist Felipe Navarro (Yale), așa că, de la o vârstă foarte fragedă, a fost înconjurată de mediul știrilor. Autoarea și-a început cariera în perioada tranziției spaniole. Acest context i-a permis să experimenteze jurnalismul într-un mod turbulent și incitant, în acel pas transcendental care a condus Peninsula Iberică să facă o Constituție.
Din acei ani, Julia Navarro este cunoscută ca jurnalist politic. Autoarea a lucrat în mai multe instituții de presă, precum Agenția de presă OTR/Europa, unde a publicat mai multe articole de opinie pentru secțiunea Escaño Cero. Navarro arată că a început să scrie ficțiune aproape întâmplător. De atunci, nu s-a mai putut opri și a avut atât de mult succes încât, până astăzi, versurile sunt principala sa lucrare.
Alte cărți de Julia Navarro
Cărți jurnalistice
- Noi, tranziția (1995);
- 1982-1996, între Felipe și Aznar (1996);
- Stânga care vine (1998);
- Doamnă președintă (1999);
- Noul socialism: viziunea lui José Luis Rodríguez Zapatero / 2001).
Telenovele
- Frăția Sfântului Giulgiu (2004);
- Biblia de lut (2005);
- Sângele inocenților (2007);
- Spune-mi cine sunt (2010);
- Povestea unui ticălos (2016);
- Nu vei ucide (2018);
- De nicaieri (2021);
- o istorie comună (2023).